Mariea Petcu Chioibas – Despre grafica

La doua decenii de la absolvirea studiilor universitare, clasa de grafica a profesorului Mircia Dumitrescu se reintalneste cu maestrul intr-o remarcabila expozitie aniversara in salile Galeriei Simeza din Bucuresti. Alaturati maestrului Mircia Dumitrescu, discipolii traiesc clipa de orgoliu nobil a etalarii maiestriei lor artistice si tehnice dobandite in anii de activitate plastica desfasurata dupa incheierea facultatii. Tinuta academica a expozitiei si unitatea stilistica elevata a lucrarilor au adus fireasca admiratie a privitorilor si, totodata, intrebari despre fierbinti subiecte actuale in legatura cu destinul artelor si invatamantului artistic sau cu evolutia si rolul scolii in cultura si societate Arta Mariei Petcu – Chioibas iese din conventie. Ne surprinde de fiecare data cu imprevizibile interpretari. Graficiana rupe din viata instantanee. Fragmenteaza vizibilul in cadre cinematografice. Raccourci – uri si proiectii perspective socante, intensitati tonale si fluiditati imateriale construiesc dialogul contrastelor valorice de inchis – deschis, masiv – fluid. Personajele ei devin grefe secvential – simbolice ale conditiei umane. Concentreaza stari pecetluite in dramatic. Viata vazuta astfel primeste accentul profund uman. Expresionismul impregnant starii se proiecteaza in mod paradoxal cu ajutorul evanescentului argintiu. Contrastul sidef si intuneric, lumina lunara si pamanturi albastrii reliefeaza straniu dureros chipurile umane mutilate de proza si uzura vietii…”

Text critic de Luiza Barcan

„Acuarela solicita o mare precizie a executiei, dar si rapiditate. Mariea adauga acestor calitati un desavarsit rafinament si un simt al detaliului cu totul special. Artista reface si reinvesteste cu sens existenta fiintelor si a obiectelor din imediata-i vecinatate. Motivele vegetale, ca si cele preluate din universul traditional,cu toata poezia lor implicita,sunt aduse in prim planul compozitiilor Mariei si au o ingenuitate ce vine parca de la inceputurile lumii. Cata bucurie si cata energie pozitiva iti poate transmite imaginea stilizata a unui cocos surprins in exercitiul cantatului la rastimpuri poti afla privind lucrarea cu acest subiect, cat parfum sau ce culoare delicata are o floare de gradina, tot asa ti se poate revela, privind lucrarile ei cu dantelate motive vegetale.  BarcanArtista nu face uz de culoare puternica, insistenta. Paleta ei este retinuta la tonuri subtile si exploateaza din plin virtutile monocromiei, eventual ale bicromiei. Efectul este studiat si garantat. Straturi transparente de culoare vaporoasa se suprapun, de un ireprosabil rafinament. Fresca, poate, mai cunoaste asemenea subtilitati, cand este executata cu maiestrie. Acuarelele Mariei Petcu Chioibas, reunite intr-un discurs plastic armonios, sunt dintre acele lucrari care-ti raman intiparite in minte si pe retina pentru ca aduna, dincolo de ceea ce se vede fara efort, o poezie aparte, un lirism strunit dar plin de forta. Misterul si frumusetea lumii pot fi surprinse, traite si apoi transfigurate plastic de un artist care a dobandit har. Mariea Petcu Chioibas pare sa fi primit din plin. Cand reluarea indrazneata a unui mod de a lucra aproape abandonat astazi apartine unui artist tanar dar experimentat in utilizarea tehnicilor graficii, spectatorul descopera uitate bucurii ale privirii. Tehnica utilizata de artista este „demodata” acuarela. Dificultatea majora a acestei tehnici vine din imposibilitatea artistului de a mai reveni asupra a ceea ce deja a lucrat. Acuarela solicita o mare precizie a executiei, dar si rapiditate. Nu-mi imaginez ca e posibil sa faci o acuarela daca nu stii dinainte, cu exactitate, ce urmeaza sa asterni pe hartie. Mariea Petcu Chioibas adauga acestor calitati un desavarsit rafinament si un simt al detaliului cu totul special. Artista priveste universul mic din jurul ei cu un ochi plin de tandrete. Propriu – zis, reface si reinvesteste cu sens existenta fiintelor si a obiectelor din imediata-i vecinatate. Apoi isi transpune viziunea pe suport cu bucuria si uimirea celui care vede pentru prima data infatisarea lucrurilor. Abordarea lor apartine unui spirit care n-a cazut victima nevoii de a fi „in ton cu moda”, cu orice pret”.

Critic de arta, LUIZA BARCAN

Text critic de Corneliu Antim

Mariea Petcu este o graficiana care manuie cu dezinvoltura instrumentele de lucru fara crispari sau artificii inutile. Desenul este intotdeauna motivat de un mobil formal explicit, chiar si in compozitiile in care viziunea artistei pare sa rastoarne rigoarea constructiei. Mariea petcu opune discursului conformist o „stare”contemplativa moderna, un anume fel de a deslusi un continut real. Grafica ei nu este una de factura discursiva ori narativa, cum majoritatea congenerilor ei o practica. Metaforismul formelor nu-i spune mare lucru, pe cat de expresiv si de raspicat i se pare a fi un detaliu sau altul din cuprinsul realului. Incarcatura semnificativa si simbolica a acestor detalii, fie ca apartin unei compozitii portretistice sau anatomiforme ori unui pretext peisagistic, este realizata prin organizarea subtila a spatiilor albe in cuprinsul lucrarii. In suprafata hartiei artista face sa vibreze astfel ritmuri si armonii de o puritate a rostirii plastice putin comuna. Linia si limpezimea ductului ei, alternanta de nuante grave sau moi de negruri, alburi si griuri, prin combinarea tehnicilor de lucru si a mijloacelor de expresie, sunt suverane in conturarea unui profil stilistic distinct si bine articulat, catre care Mariea Petcu aspira cu legitimitate”.

Romania Libera, Corneliu Antim – Critic de arta

Text critic de Luiza Barcan

Graficiana Mariea Petcu Chioibas, vede lumea mai mult in alb si negru. Mizeaza pe impresia frusta, pe imaginea obiectiva, in structurile careia strecoara cate o himera evanescenta. Artista ne propune intr-un mod cat se poate de instructiv si profitabil, un itinerariu artistic divers, atat din punct de vedere tematic, cat si stilistic. In facultate a studiat cu Octav Grigorescu, un profesor de care isi aduce aminte cu multa recunostinta. Lucrarile realizate sub indrumarea lui ii trezesc acum o mare nostalgie. Din pacate, nu a pastrat niciuna dintre ele. Mariea lucra mult dupa natura. Nu facea niciun efort deosebit, totul era placere, un exercitiu firesc, asemenea unui ritual cotidian intrat in obisnuinta. Casele, acoperisurile si zidurile, dar si fizionomiile oamenilor erau temele ei predilecte. Maturitatea artistica a Mariei Petcu Chioibas se exprima, intr-o maniera lipsita de orice urma de ambiguitate, prin cateva elemente definitorii: suprafete generoase, forme deschise, simple, adaptate tehnicii sale speciale, inversa celei uzuale (incepe prin a lucra „uscat”, dupa care revine cu completari si retusuri umede), zone libere pe hartia alba, monocromii atinse vag de accente de alta culoare, umbre stranii, a caror transparenta se deschide parca spre o alta lume. Toate acestea, alaturi de un nucleu tematic inspirat din natura si din lumea satului natal, confera substanta si originalitate viziunii sale artistice”.

Adevarul Literar & Artistic Ca o aripa de fluture” – critic de arta, Luiza Barcan

Text critic de Adriana Botez-Crainic

O expozitie incantatoare intr-o galerie mica, aproape intima, a fost deschisa…..Cine iubeste arta si n-a vazut-o a pierdut.”

…O spun cu toata convingerea si cu o oarecare spaima ca, astfel de spectacole vizuale, cu farmecul lor indicibil, ar putea sa dispara intr-un viitor nu prea indepartat. De ce sa dispara? Fiindca au devenit si mai agresivi cei care le considera anacronice, pentru ca galeriile de pictura sunt si ele ravnite de „artistii video”, convinsi ca forma lor de exprimare, discutabila estetic (si nu numai), e singura arta acceptabila a timpurilor noastre. Mariea Petcu a deschis o expozitie plina de farmec in sinceritatea adresarii ei catre privitor. Am citit gestul ei artistic ca pe o forma directa si afectuoasa de comunicare cu oricine pretuieste arta izvorata din vocatie autentica. Ii recunosti repede pe artistii a caror existenta isi identifica rostul cu exercitiul zilnic al transcrierii lumii intr-un limbaj plastic sau in altul. Pentru Mariea Petcu principiul ordonator al lucrarilor este desenul riguros, o geometrie intrinseca a fragmentelor de peisaj construit. Lucrarile Mariei Petcu sunt, in majoritatea lor, peisaje surprinse prin grilajul in arabesc al unei feronerii patinate de timp. Tocmai aceasta privire intimista si profund subiectiva din interior catre exterior, cu surplusul de farmec adaugat de perspectiva aeriana, le confera o atmosfera de pace, de binecuvantata tihna. Acoperisuri de case, viu colorate, se topesc in pete diafane, in degradeuri pierdute spre linia orizontului…”

Contemporanul – „Mircia Dumitrescu si Scoala romaneasca de grafica”

Critic si Istoric de arta – Adriana Botez – Crainic

Text critic de Luiza Barcan

TRANSPARENŢELE” MARIEI PETCU CHIOIBAŞ

Când reluarea îndrăzneaţă a unui mod de a lucra aproape abandonat astăzi aparţine unui artist tânăr dar experimentat în utilizarea tehnicilor graficii, spectatorul descoperă uitate bucurii ale privirii. Graficiana Maria Petcu Chioibaş a ieşit pe simeze cu o nouă expoziţie personală în ajunul Crăciunului din anul 2009 reuşind să adune în spaţiul galeriei un public numeros şi mulţi confraţi şi să pună în scenă un adevărat eveniment artistic, iluminat de apropierea marelui praznic al creştinilor. Lucrările expuse la Galeria Simeza, ale Mariei dar şi ale celor mai mici membri ai familei Chioibaşi, Daria şi Constantin, au fost acompaniate de colinde vechi româneşti interpretate cu mult har de un grup de studenţi la teologie. Maria Petcu Chioibaş a expus la sfârşitul lui 2009 cea mai recentă serie de lucrări ale sale, realizate în bună parte la ea acasă, într-un sat din judeţul Tulcea, de unde este originară. Nostalgia Dobrogei uscate şi însorite, în plină iarnă! Tehnica utilizată de artistă este „demodata” acuarelă, motiv pentru care expoziţia a primit titlul „Transparenţe”. Dificultatea majoră a acestei tehnici vine din imposibilitatea artistului de a mai reveni asupra a ceea ce deja a lucrat. Acuarela solicită o mare precizie a execuţiei, dar şi rapiditate. Nu-mi imaginez că e posibil să faci o acuarelă dacă nu ştii dinainte, cu exactitate, ce urmează să aşterni pe hârtie. Maria Petcu Chioibaş adaugă acestor calităţi un desăvârşit rafinament şi un simţ al detaliului cu totul special. Artista priveşte universul mic din jurul ei cu un ochi plin de tandreţe. Propriu-zis, reface şi reinvesteşte cu sens existenţa fiinţelor şi a obiectelor din imediata-i vecinătate. Iar apoi îşi transpune viziunea pe suport cu bucuria şi uimirea celui care vede pentru prima dată înfăţişarea lucrurilor. Motivele vegetale, avimorfe, ca şi cele preluate din universul casnic tradiţional, cu toată poezia lor implicită, sunt aduse în prim planul compoziţiilor Mariei Petcu Chioibaş şi au o ingenuitate ce vine parcă de la începuturile lumii. Iar abordarea lor aparţine unui spirit care n-a căzut victimă nevoii de a fi „în ton cu moda”, cu orice preţ. Farmecul acuarelelor expuse în decembrie la Galeria Simeza tocmai de aici vine, din această privire solară, nostalgică şi plină de tandreţe faţă de o lume pe care am uitat-o sau pe care o desconsiderăm. Câtă bucurie şi câtă energie pozitivă îţi poate transmite imaginea stilizată a unui cocoş surprins în exerciţiul cântatului la răstimpuri poţi afla privind lucrarea cu acest subiect a Mariei Petcu Chioibaş, cât parfum sau ce culoare delicată, aproape imposibil de redat are o floare de grădină, tot aşa ţi se poate revela, privind lucrările ei cu dantelate motive vegetale. Artista nu face uz de culoare puternică, insistentă. Paleta ei este reţinută la tonuri subtile şi exploatează din plin virtuţile monocromiei, eventual ale bicromiei. Efectul e studiat şi garantat. Straturi transparente de culoare vaporoasă se suprapun într-un palimpsest delicat, de un ireproşabil rafinament. Fresca, poate, mai cunoaşte asemenea subtilităţi când e executată cu măiestrie. Acuarelele Mariei Petcu Chioibaş, reunite într-un discurs plastic armonios sub titlul „Transparenţe”, sunt dintre acele lucrări care-ţi rămân întipărite în minte şi pe retină pentru că adună, dincolo de ceea ce se vede fără efort, o poezie aparte, un lirism strunit dar plin de forţă. Misterul şi frumuseţea lumii pot fi surprinse, trăite şi apoi transfigurate plastic de un artist care a dobândit har. Maria Petcu Chioibaş pare să fi primit din preaplin…

Luiza BARCAN

TRANSPARENŢE

Graficiana Maria Petcu Chioibaş a ieşit pe simeze cu o nouă expoziţie personală în ajunul Crăciunului din anul 2009 reuşind să adune în spaţiul galeriei un public numeros şi mulţi confraţi şi să pună în scenă un adevărat eveniment artistic, iluminat de apropierea marelui praznic al creştinilor. Lucrările expuse la Galeria Simeza, ale Mariei dar şi ale celor mai mici membri ai familei Chioibaşi, Daria şi Constantin, au fost acompaniate de colinde vechi româneşti interpretate cu mult har de un grup de studenţi la teologie.